web analytics

“Puşlamaua de la etajul 13” a cucerit Viena pe scena Teatrului Pygmalion

A fost primită cu multă căldură de publicul român din Viena, un public deja educat în spiritul sălilor de teatru vieneze în care nu orice producţie trece dincolo de cortină. “Puşlamaua de la etajul 13” a fost jucată săptămâna trecută în frumosul Teatru Pygmalion, păstorit de aproape 17 ani de brăileanul Geirun Ţino. Pentru Teatrul “Tudor Vianu” invitaţia de a participa în cadrul unui mini-festival la Viena a reprezentat o importantă ocazie ca una din producţiile acestei instituţii să fie trecută şi prin furcile caudine ale unui public avizat, cunoscător şi greu de impresionat după ce, de-a lungul anului, a impresionat mai multe genuri de public din ţară şi din afara ei.

Testul susţinut în două seri de Anca Sigartău a fost mai mult decât o reuşită, actriţa Teatrului Bulandra, prinsă în proiectul teatrului giurgiuvean, cunoscând gustul succesului vienez, atât miercuri, 7 decembrie, cât şi joi, 8 decembrie.

În faţa a câteva zeci de spectatori (Teatrul Pygmalion având o sală studio cu o capacitate destul de redusă), instituţia teatrală giurgiuveană a cunoscut succesul cu spectacolul lui Dan Tudor, după un text al lui Mircea M. Ionescu. În prima seară, în sală s-au aflat nume cu reputaţie în viaţa culturală vieneză precum mezzosoprana Ruxandra Donose, soţii  Ecaterina şi Theodore Coresi, cu toţii profund impresionaţi de mesajul piesei şi de  interpretarea plină de emoţie şi inteligenţă subtilă a Ancăi Sigartău.

Despre aceasta, directorul Ionescu spunea în conferinţa de presă de luni, 12 decembrie, că spectacolul a fost o provocare, mai ales la a doua reprezentaţie de la Viena, căreia Anca Sigartău i-a făcut faţă într-un mod excepţional: “Opt din zece actriţe s-ar fi blocat în faţa mârlăniei unor spectatori”, referindu-se la cei care au încercat un atac concentrat de derutare a actriţei, eşuat însă graţie inteligenţei Ancăi. “Am obţinut pentru teatru un succes notabil, dar care nu mă şochează”, a mai spus luni, Mircea M. Ionescu, care ne-a mărturisit că totuşi festivalul de la Giurgiu din noiembrie a fost unul mai bun.

Spectacolul a şocat însă, în sensul bun a cuvântului, publicul venit în ambele seri la Pygmalion. Interpretarea actriţei şi mesajul puternic al textului a impresionat până la lacrimi, iar aplauzele au curs minute în şir, vreo nouă mai exact. Dincolo de actriţa uluitoare care a interpretat puşlamaua, au făcut o treabă bună şi cei doi oameni din spatele scenei, Mirel Stănescu şi Grigoraş Albu, iar directorul şi dramaturgul Mircea M. Ionescu, în dubla sa calitate, a reprezentat o adevărată “carte de vizită” a teatrului românesc, demonstrând că şi în România se poate scrie dramaturgie de calitate şi că se pot produce spectacole de marcă. Acesta a avut parte şi de o frumoasă lansare de carte.

Volumul „Nu mor pescăruşii când vor porcii mistreţi” a fost lansat şi pentru românii de la Viena, în avanpremiera spectacolului de miercuri, 7 decembrie, spectatorii teatrului Pygmalion având ocazia să cunoască cartea ce găzduieşte, printre paginile sale, patru piese de teatru.

Dincolo de momentele oficiale, experienţa de la Viena a însemnat şi un minunat recital de pian şi voce susţinut de Anca Sigartău  în miez de noapte, în foaierul teatrului, după o seară trimfătoare, recital împletit cu acordurile de chitară ale lui Geirun Ţino, după o discuţie prelungită cu spectatorii. La un dialog al bilanţului, Ţino a recunoscut marele succes pe care l-a avut spectacolul de la Giurgiu în cadrul mini-festivalului în care au mai jucat Adriana Trandafir şi actorii gălăţeni din distribuţia Woyceck-ului montat chiar de el. Este de adăugat aici şi că Pygmalion-ul lui Ţino a cunoscut de-a lungul existenţei producţii cu Stela Popescu, Mircea Diaconu şi alţi titani ai scenei româneşti.

Pentru Teatrul „Tudor Vianu”, deplasarea la Viena a fost ultima din acest an calendaristic cu nouă premiere, cinci în primăvară şi patru în toamnă, dar şi cu participări la festivaluri din Chişinău, Galaţi, Târgovişte, Bucureşti şi Brăila.”Un parcurs frumos, dar peste toate acestea se ridică ediţia de anul acesta a Festivalului Teatrelor Dunărene, cu un mare succes la public, posibil cu ajutorul Consiliului Judeţean Giurgiu, al Primăriei, al presei şi al tuturor sponsorilor”, a declarat Mircea M. Ionescu.

Pentru 2012, directorul teatrului giurgiuvean îşi propune realizarea de spectacole tot după texte româneşti, invitarea la teatru gratuit, o dată pe lună, a pensionarilor, începerea renovării la sala mică şi, de ce nu, participarea, în toamnă, la Festivalul Teatrului Spiritual de la Moscova. Năzuinţe puternice care în ciuda dificultăţilor financiare care se prevăd, nu ar fi imposibile cu sprijin din partea autorităţilor, al iubitorilor de teatru şi al tuturor celor cărora le pasă de fenomenul teatral. Pentru că, dincolo de orice, Giurgiu înseamnă şi teatru.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.