Sociologii, istoricii, dar şi economiştii occidentali interesaţi de geopolitica mondială şi trasarea graniţelor de influenţă globală sunt convinşi că anexarea Crimeei şi întreţinerea conflictului din Ucraina de către Moscova reprezintă doar praf în ochi.
Nu Donbasul cu industria lui învechită l-ar interesa pe liderul de la Kremlin. Ci controlul Mării Negre şi al resurselor şi coridoarelor energetice din această zonă.
În timp ce atenţia lumii este îndreptată exclusiv către conflictul armat din răsăritul Ucrainei, Vladimir Putin se concentrează asupra resurselor energetice transportate către Europa prin coridoarele din bazinul Mării Negre. Aşa se face că guvernul georgian, deşi în ochii lumii dezavuează acţiunile Moscovei şi declară sus şi tare că îşi doreşte aderarea la UE şi NATO, acceptă vânzarea către compania rusă Rosneft a 49% din acţiunile terminalului petrolier al portului Poti, terminal cu o importanţă strategică deosebită.
Afacerea cu Rosneft nu priveşte însă doar Georgia, ci întregul Caucaz, controlul portului Poti implicând controlul unui întreg coridor energetic.
Acest prim pas, adaugă analiştii politici, combină acţiuni care au ca obiectiv final obţinerea supremaţiei economice şi militare în bazinul Mării Negre. În condiţiile în care în Crimeea au fost amplasate rachete balistice tactice Iskander, iar navele militare ruse sunt capabile să culeagă informaţii de mare precizie, orice ţară din bazinul Mării Negre şi orice navă aflată în această zonă pot deveni potenţiale ţinte.
