web analytics

Şi totuşi, Giurgiu în Europa League

În cele din urmă, Petrolul Ploieşti a câştigat Cupa României, cum nădăjduiam cu toţii, noi, giurgiuvenii, şi România va fi reprezentată în cupele europene de primele patru echipe din clasamentul final al Ligii I, ediţia 2012-2013, aici regăsindu-se şi Astra Giurgiu.

Aşadar, Dumnezeu a aţipit un pic pe finalul sezonului, dar de dormit şi-a antamat o altă falie din eternitate s-o facă. Acum, în pragul Zilei Copilului lui 2013, deşi CFR Cluj – echipa ce părea că ne-a spulberat toate visurile de-a lungul unei săptămâni cu două meciuri programate pe Marin Anastasovici – a dominat net finala Cupei, în cele din urmă a pierdut la limită în faţa lui Bokila.

Şi uite-aşa, Giurgiu va fi prezent, în premieră absolută, în Europa League. Că meciurile Astrei se vor disputa în Capitală, cel mai probabil pe Naţional Arena, e o altă poveste. Cert este că analele UEFA vor înghiţi, că vor sau nu, din această vară, substantivul propriu ”Giurgiu”.

Revenind la Astra, este de precizat că tot efortul acestui club se putea duce pe apa sâmbetei din cauza câtorva sincope. Nu suntem de acord cu lacrimile de crocodil ale conducerii, cu tânguirile infinite şi frustrările exprimate vehement imediat după eşecurile înregistrate pe stadion. Astra, în primul rând cu o conducere tehnică stabilă – a se citi aici păstrarea lui Gigi Mulţescu ca principal, putea evita cele cinci puncte pierdute anapoda la Giurgiu. Vorbim aici de eşecul cu Universitatea Cluj, 1-2, şi egalul 0-0 cu Oţelul Galaţi. Cu aceste cinci puncte, la Târgu Jiu ne-am fi deplasat turişti, siguri pe ocuparea unui loc pe podium. Aici s-a făcut diferenţa.

Pentru că în rest, returul a fost unul decent, suficient cât să prindem Europa doar prin forţele proprii. Nu era nevoie de mai mult. Egal la Severin, trei puncte la Iaşi şi Chaijna, un punct pe Ilie Oană, toate aceste plusuri din deplasare ne conduceau implacabil spre atingerea obiectivului. Nu importa că se pierdea la Dinamo, Vaslui sau Mediaş. Totul era anticipabil şi, concomitent, digerabil. Era previzibil şi un semieşec cu Rapid sau CFR în ultimele apariţii pe teren propriu. Nu conta. Aşa zisele puncte mici, alea care nu se ratează, trebuiau îndesate în clasament. Adică victoriile de acasă cu Braşovul, Constanţa, Ceahlăul, U. Cluj şi Galaţi.

Revenind, aici se ratase momentul prielnic. Cinci puncte pierdute cu studenţii clujeni şi oţelarii campioni în 2011 ne puteau costa nu numai o participare europeană, dar chiar înscrierea în ediţia viitoare a campionatului. Pentru că lui Ioan Niculae chiar i se acrise de un fotbal românesc în care dacă nu i te ploconeşti lui Mircea Sandu şi Mitică Dragomir, ai o problemă. Or, cel mai bogat om din România are, totuşi, cu totul alte priorităţi când vine vorba de performanţă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.